Împuţinarea vieţii duhovniceşti este consecinţa lipsei de râvnă în făptuirea celor ştiute.
Despre urmarea vieţuirii şi învăţăturii moştenite, părinţii Patericului arătau ucenicilor că: „Alt drum şi alt chip nu este călugărului decât numai drumul Sfinţilor Preacuvioşilor Părinţi, al căror chip şi cin îl purtaţi" (Patericul, p. 243).
Chiar dacă, la un moment dat, nevoitorul poate trece prin momente de criză, poate slăbi, învăţătura părinţilor, mereu vie şi actuală, va învia pe cel ce o lucrează cu credinţă. De altfel, însăşi împuţinarea vieţii duhovniceşti este consecinţa lipsei de râvnă în făptuirea celor ştiute.
Venind la Avva Fillic nişte fraţi, rugându-l să-i ajute cu cuvântul lui, acesta tăcea. Şi pentru că aceştia stăruiau rugându-l, Avva le-a răspuns: „Acum nu este cuvânt. Când întrebau fraţii pe Bătrâni şi făceau ceea ce le ziceau lor, Dumnezeu le da cum să le grăiască" (Avva Fillic, în Patericul, p. 235).
Într-adevăr, nelucrarea celor cunoscute, celor grăite de Părinţi, nu numai că slăbeşte viaţa duhovnicească, ci obişnuieşte pe cel ce nu se sileşte a făptui cele ce sunt pe puterea lui, vestite de Părinţi, ca umblând din întrebare în întrebare şi nelucrând cele auzite, să-şi piardă atenţia de la înţelesul adânc al răspunsurilor, pierzând astfel chiar folosul pe care-l căuta, cheia vindecării sale: „Amar ţie, ticăloase suflete, că te-ai deprins numai a întreba şi a auzi dumnezeieştile cuvinte şi învăţăturile cele de mântuire, iar din cele ce auzi şi citeşti, nimic nu faci!" (Patericul, p. 255).
De aceea, la moartea lor, cuvintele Bătrânilor devin un adevărat testament spiritual, o moştenire care îi îmbogăţeşte duhovniceşte, îi păzeşte pe drumul mântuirii, cu condiţia ca ea să fie purtată în adâncul inimii: „Aţi văzut cum am umblat înaintea voastră? De voiţi şi voi să urmaţi şi să păziţi poruncile lui Dumnezeu, va trimite darul Său şi se va păzi locul acesta. Iar de nu veţi păzi, nu veţi petrece în locul acesta. Că şi noi, când urmau să moară Părinţii noştri, ne mâhneam. Dar poruncile Domnului şi ale lor păzindu-le, am stătut ca şi cum ar fi fost ei cu noi. Aşa şi voi faceţi şi vă mântuiţi!" (Avva Isaac, în Patericul, p. 109).
(Arhim. Nichifor Horia, Duhovnicia Patericului, Editura Doxologia, Iași, 2013, pp. 129-130)
(sursa: doxologia.ro)