Mutarea moaştelor Sfântului Ierarh Nectarie a avut loc la data de 3 septembrie 1953 şi este sărbătorită începând din anul 1961. An de an, slujbele de pe 2 şi 3 septembrie transformă insula Eghina într-un adevărat stup duhovnicesc, unde roiesc mii de credincioşi din toate părţile Greciei şi din alte ţări, pentru a se bucura de mireasma şi de dulcile daruri ale marelui Ierarh.
Mutarea moaştelor Sfântului Ierarh Nectarie a avut loc la data de 3 septembrie 1953 şi este sărbătorită începând din anul 1961. An de an, slujbele de pe 2 şi 3 septembrie transformă insula Eghina într-un adevărat stup duhovnicesc, unde roiesc mii de credincioşi din toate părţile Greciei şi din alte ţări, pentru a se bucura de mireasma şi de dulcile daruri ale marelui Ierarh.
Slujba mutării moaştelor Sfântului Ierarh Nectarie din Eghina a fost scrisă în limba greacă de părintele Gherasim Mikraghiannanitul (1905-1991), călugăr de la Schitul Sfintei Ana -Mică- din Sfântul Munte Athos, încredinţat cu slujba de „imnograf al Marii Biserici a lui Hristos”, şi recunoscut astăzi ca cel mai de seamă imnograf grec de după Căderea Constantinopolului. Marele poet mărturisea că lucrarea sa imnografică urma trei paşi: pe cel al documentării cu privire la Sfântul despre care urma să scrie, pe cel al rugăciunii şi pe cel al scrierii. Lucrarea imnografului o privea ca pe o înaltă îndeletnicire plină de har: „Am pe Sfânt în faţă. De aceea nu doresc să vorbesc cu nimeni. Imnografia, această lucrare duhovnicească, este unire a sufletului cu Dumnezeu, este o rugăciune minunată, este o ridicare a minţii, este o vedere tainică ce nu se tâlcuieşte şi nu poate fi exprimată prin cuvinte. Imnografia este cea mai înaltă filozofie. Nu poate fi dezvăluită prin cuvintele noastre. Trebuie trăită pentru a fi simţită”.
Cartea de faţă este un prinos de laudă către marele făcător de minuni Sfântul Ierah Nectarie şi are la bază frumoasa traducere a textului liturgic grecesc al părintelui Gherasim Mikraghiannanitul, în limba română, de către Laura Enache. Tânărul Cezar Florin Cocuz, protopsaltul Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi” din Iaşi, a împletit versul poetic şi melosul bizantin cu multă râvnă şi dragoste, în zile şi nopţi de veghe la candela tradiţiei. Cântările zugrăvesc pe graiul psaltic românesc chipul blând şi luminos al Sfântului Nectarie, care ne învaţă că „fericirea, adică bucuria interioară, izvorăşte din smerenie”.
Conf. Univ. Dr. Maria Alexandru
(sursa: edituradoxologia.ro)