PS Părinte Nichifor Botoșăneanul, la slujba Canonului: „Adevărata pocăință nu înseamnă o învinovățire, ci hotărâre de a ne schimba viața”

Publicat

Ieri seară, în cadrul Pavecerniţei Mari, la Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi” din Iaşi a fost rostită, conform tipicului, penultima parte a Canonului Sfântului Andrei Criteanul. Slujba a fost săvârşită de către PS Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, alături de un sobor de preoți și diaconi. Tot ieri și tot la mănăstirea ieșeană, PS Părinte Nichifor Botoșăneanul a săvârșit Liturghia Darurilor mai înainte sfințite.

Miercuri seară, numeroşi credincioşi ieșeni au participat la slujba Deniei Canonului Sfântului Andrei Criteanul, săvârşită de PS PS Părinte Nichifor Botoșăneanul, alături de părintele stareț Elisei Nedescu și de un sobor de preoți, la Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași. Răspunsurile liturgice au fost oferite de psalţii mănăstirii.

În concluziile cuvântului de învățătură, ierarhul a subliniat: Canonul Sfântului Andrei Criteanul ne învață că, oricât de mare ar fi îndoiala, sau neputința, sau greșeala noastră, pocăința ne este pusă înainte ca nădejde. Adevărata pocăință nu înseamnă o învinovățire pentru greșeli, îndoieli sau slăbiciuni, ci hotărâre de a ne schimba viața, de a trăi precum sfinții, cu bărbăție, de a face cuvântul nostru cuvânt cu putere pe care îl credem; când noi dăm putere acestui cuvânt, el bate la porțile Cerului și acest cuvânt ne poate schimba pe noi și poate schimba lumea. De aceea, înarmați fiind cu aceste înțelesuri, iubiți credincioși, să traversăm postul și viața noastră cu putere, singura frică îndreptățită pe care o putem avea fiind frica de neatenția, nelucrarea, delăsarea și păcatele noastre. Altminteri, orice ar veni asupra noastră - vreme de bunăstare sau de încercare, vreme de belșug sau de lipsă - nu ne vor putea zdruncina. Adevărata comoară a omului este dobândirea virtuții și cunoașterea lui Dumnezeu. Să ne ajute Dumnezeu să le dobândim și să le păstrăm în sufletele noastre, pentru ca nădejdea noastră să ne întărească și să ne unească cu Dumnezeu, așa cum pe sfinții cei care L-au mărturisit i-a unit. Să fiți binecuvântați!.

Tot ieri, la Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi”, PS Părinte Nichifor Botoșăneanul a săvârșit Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, în cinstea Sfinților 40 de Mucenici din Sevastia.

Deniile, slujbe specifice Postului Mare, sunt utrenii care se săvârşesc în seara zilei precedente.  Cunoscută drept „Canonul lacrimilor“, creația în versuri a Sfântului Andrei, Arhiepiscopul Cretei, este una dintre cele mai frumoase slujbe ale Bisericii Ortodoxe şi cel mai extins imn liturgic din cultul ortodox, cu 250 de strofe sau tropare. În timpul citirii Canonului, credinciosul este chemat să-și adâncească inima şi mintea în rugăciune, să cugete la relele săvârşite și să-L roage pe Dumnezeu să-l ierte, în tonul stihului cântat la strană: „Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!“.

Liturghia darurilor mai înainte sfințite este cea de-a treia Liturghie a Bisericii Ortodoxe. Liturghia Darurilor se poate oficia în orice zi a Postului Mare, cu excepția zilelor de sâmbătă și de duminică și a zilelor aliturgice. Liturghia darurilor mai înainte sfinţite a fost pusă pe hârtie, prima dată, de Sfântul Grigorie Dialogul sau cel Mare, Episcopul Romei (540-604 d.Hr.). O vreme s-a considerat că el este cel care a venit cu ideea, dar, în prezent, opinia generală spune că el doar a notat ceea ce se slujea în Constantinopol. În Liturghia darurilor mai înainte sfinţite, el încă este amintit ca autorul tradiţional.

Autor: Tudorel Rusu

Articol preluat de pe doxologia.ro

 

Citește alte articole despre: