Paraclisul Sfinților Trei Ierarhi, la care Cezar Florin Cocuz a lucrat cu dragoste și migală, urmând tradiționalelor cântări psaltice, este inspirat din lucrarea lui Vasilikis Vasilopulos: „Sfinții Trei Ierarhi – Viața și Paraclisul” și acoperă o necesitate: întregește dorința de a sărbători pe marii dascăli și ierarhi ai Bisericii cu cântare împodobită după cum ei înșiși au împodobit Biserica cu pilda vieții lor jertfelnice și roditoare.
"Împreună-cinstirea Sfinților Trei Ierarhi în cultul public al Bisericii a fost instituită în veacul al XI-lea de către episcopul Ioan Mavropus al Evhaitelor, în urma unei dispute ivite în cadrul elitei credincioase bizantine cu privire la statutul și slava cuvenite, într-un grad mai mic sau mai mare, celor trei mari sfinți episcopi ai veacului al IV-lea: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur. Tradiția spune că aceștia s-au arătat episcopului Ioan, unul dintre cei mai luminați ierarhi ai timpului, poruncindu-i să îndemne pe credincioși să nu se mai certe între ei, deoarece toți trei sunt ca unul singur înaintea lui Dumnezeu. Împlinind porunca Sfinților, episcopul îi sugeră împăratului Alexie I Comnenul să se instituie o nouă sărbătoare în cinstea celor Trei Ierarhi în luna Ianuarie, pe data de 30, deoarece în cursul acestei luni fiecare dintre sfinți avea câte o zi de prăznuire. Noua sărbătoare s-a generalizat în întreaga Biserică ca fiind „cu ținere”, eclipsându-le în importanță pe celelalte mai vechi.
Slujba Sfinților Trei Ierarhi a fost împodobită cu cântări de către neoimnografi precum episcopul Ioan al Evhaitelor, care a compus cele două canoane de la Utrenie, Nil Xantopulos, care a alcătuit stihirile de la Litie și de la Stihoavnă, și alții.
O contribuție românească la îmbogățirea formelor de exprimare a cultului Sfinților Trei Ierarhi în pietatea ortodoxă o reprezintă Acatistul și Paraclisul care au fost alcătuite în cinstea lor.
Acatistul Sfinților Trei Ierarhi a fost alcătuit în două ediții diferite, dintre care, cea mai veche, din anul 1893, este atribuită psaltului Illarion Effraim, despre care se presupune că ar fi activat în Mănăstirea Căldărușani, și una mai nouă, alcătuită de către doi preoți din Botoșani, Dumitrache Stamate și Hristofor Manoilescu și tipărită de către preotul Gheorghe Th. Gheorghiu la Botoșani în anul 1932. Mai există și Acatistul Sfântului Vasile cel Mare alcătuit de către Arhimandritul Gherman Ionescu de la Tazlău, tipărit pentru prima dată la Iași, în anul 1879.
Paraclisul Sfinților Trei Ierarhi, la care Cezar Florin Cocuz a lucrat cu dragoste și migală, urmând tradiționalelor cântări psaltice, este inspirat din lucrarea lui Vasilikis Vasilopulos: „Sfinții Trei Ierarhi – Viața și Paraclisul” și acoperă o necesitate: întregește dorința de a sărbători pe marii dascăli și ierarhi ai Bisericii cu cântare împodobită după cum ei înșiși au împodobit Biserica cu pilda vieții lor jertfelnice și roditoare. Deja Paraclisul Sfinţilor Trei Ierarhi se cântă în biserica mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași spre bucuria Sfinților ocrotitori, a slujitorilor și închinătorilor și mai ales a celui ce a trudit la alcătuirea și diortosirea acestei slujbe.
......
Încredințat fiind că, prin publicarea sa, Paraclisul și Acatistul Sfinților Trei Ierarhi, va îmbogăți repertoriul multor psalți ai sfintelor noastre biserici, doresc protopsaltului mănăstirii, Cezar Florin Cocuz, să își continue cu râvnă rodnica sa lucrare pentru a se împărtăși de bucuria slugii celei bune care și-a înmulțit talantul încredințat."
(sursa: edituradoxologia.ro)