Lucrarea de față, Influențe Art Nouveau în arta decorativă eclesială (...), încearcă să prezinte, mai ales prin intermediul imaginilor, o parte mai puțin vizibilă și încă necercetată a patrimoniului mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași. Albumul pune în lumină valoarea artistică a obiectelor de cult tezaurizate aici, inedite piese de mobilier de strană și odoare bisericești, care nu au avut aceeași vizibilitate și nici același impact mediatic de care, pe bună dreptate, s-a bucurat broderia în piatră care acoperă integral suprafața exterioară a bisericii.
Lucrarea de față, Influențe Art Nouveau în arta decorativă eclesială (...), încearcă să prezinte, mai ales prin intermediul imaginilor, o parte mai puțin vizibilă și încă necercetată a patrimoniului mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași. Albumul pune în lumină valoarea artistică a obiectelor de cult tezaurizate aici, inedite piese de mobilier de strană și odoare bisericești, care nu au avut aceeași vizibilitate și nici același impact mediatic de care, pe bună dreptate, s-a bucurat broderia în piatră care acoperă integral suprafața exterioară a bisericii.
Situația este explicabilă, dacă luăm în considerare faptul că după restaurarea de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, sub presiunea regimului comunist, o lungă perioadă de timp mănăstirea a fost închisă. Biserica ridicată de voievodul Vasile Lupu între anii 1637 - 1639, a suferit de-a lungul timpului mai multe restaurări, cea mai importantă, care i-a și dat înfățișarea actuală, fiind realizată între anii 1882 - 1904. Înnoirea zestrei de obiecte liturgice ale bisericii Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi” s-a realizat cu ajutorul donațiilor Familiei Regale a României, care a stimulat și susținut financiar restaurarea mai multor monumente istorice.
Odată cu restaurarea bisericii a trebuit să fie înlocuite majoritatea pieselor de mobilier și a obiectelor de cult deteriorate, iar cele care lipseau să fie completate cu altele concepute din nou, fapt exploatat de arhitecți și designeri care, cu susținerea noilor ctitori, și-au îngăduit o mai mare libertate de creație în proiectarea și decorarea lor. Ceea ce trebuie subliniat este faptul că noile colecții de piese liturgice și obiecte de cult se remarcă printr-o reală calitate artistică și o execuție tehnică ireproșabilă, vădind preferința celor ce le-au comandat pentru manufactura unicat a designului Art Nouveau[1], noul curent artistic al vremii.
Creatorii Art Nouveau au încercat să realizeze o sinteză între tehnică, formă și ornament, operele lor caracterizându-se prin capacitatea de a sublinia structura formei și de „a contopi atât obiectul cât și ornamentul lui într-o unitate organică”. Ei urmăreau ca aspectul practic să fie împletit cu cel decorativ, subliniindu-se rolul pe care ornamentul îl dobândește în iconomia ansamblului. El nu rămâne doar un ornament aplicat pe o suprafaţă exterioară, ci este implicat, guvernând întreaga structură formală a subiectului, fuziunea ornamentului cu forma fiind principiul stilistic fundamental al Art Nouveau-lui.
Într-o sinteză care împacă elemente și simboluri caracteristice artei bizantine cu forme și motive specifice stilului Art Nouveau, colecția de obiecte bisericești, mobilierul de strană, candelabrele, ușile și celelalte accesorii ale bisericii Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi”, se remarcă prin calitatea lucrăturii și unitatea stilistică pe care noul curent secessionist a imprimat-o. Unicitatea pieselor din bronz realizate la Viena, conferită de influența moderată a stilului Art Nouveau, marchează un moment de referință în istoria artelor decorative eclesiale românești.
Valoarea unor piese, precum ușile din bronz ale bisericii, a făcut ca în anul 1888, mai înainte de a fi montate în biserică, să fie expuse la Muzeul Austriac al Artelor și Industriilor din Viena, unde au atras atenția și admirația tuturor vizitatorilor.
Pentru lucrările de restaurare și reclădire a monumentelor, alături de arhitecții autohtoni au fost angajați și arhitecți de origine străină, astfel, la conducerea șantierului de restaurare de la Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi” a fost numit arhitectul francez Émile-André Lecomte du Noüy. Acesta va conduce șantierele de restaurare ale unor importante monumente istorice românești și va superviza refacerea sau executarea unor reședințe regale și princiare. Pe lângă restaurarea Mănăstirii Curtea de Argeș, cu care și-a început activitatea în România, Lecomte du Noüy va fi angajat în restaurarea bisericii Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi” și a bisericii „Sfântul Nicolae - Domnesc” din Iași, și tot el va conduce șantierele de restaurare de la Mitroplia din Târgoviște și de la bisericile „Sfântul Dumitru” și „Sfânta Treime” din Craiova.
(sursa: edituradoxologia.ro)
[1] Denumirea mișcării artistice Art Nouveau poate fi întâlnită, în funcție de țara și limba vorbită, în diverse variante precum: Jugendstil, Sezession, Stilul 1900, Modern Style etc.