Sâmbătă, 13 octombrie 2012, în Sala Gotică a Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași, a avut loc inaugurarea expoziției de carte dedicată Sinodului de la Iași din 1642 și „Mărturisirii de Credință” a mitropolitului Petru Movilă.
Evenimentul a fost deschis de corul bărbătesc „Mitropolitul Iosif Naniescu” al Facultății de Teologie „Dumitru Stăniloae”, condus de pr. Gabriel Nastasă.
În deschidere, arhim. Nichifor Horia, starețul mănăstirii amintite mai sus și exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iașilor a prezentat invitații, aducând în atenție și câteva date istorice.
370 de ani de la Sinodul de la Iași
Prințul român Petru Movilă s-a călugărit și a păstrat numele de mirean, tocmai pentru autoritatea și puterea pe care o avea familia lui în Polonia. Ajunge stareț la Lavra Pecerska, și apoi arhiepiscop (în 1633) și mitropolit al Kievului. El moștenea mari probleme pe linia dreptei înțelegeri ortodoxe pentru că Biserica Ucrainei era la vremea aceea sub agresiunea Uniației, ceea ce la noi avea să se întâmple mult mai târziu.
La acea vreme, în Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi” se aflau monahi veniți de la Academia din Kiev, iar primul stareț al mănăstirii era Sofronie Poceatki, fost rector al Academiei de Kiev.
În continuare, pr. lect. dr. Daniel Niţă-Danielescu a prezentat contextul istoric și impactul pe care această „Mărturisire de Credință” l-a avut în întreaga lume ortodoxă și, în general, în lumea creștină.
„Este un privilegiu să fim astăzi în sala în care s-au desfășurat lucrările acestui Sinod, aniversând totodată 370 de ani de la lucrările acestuia. „Mărturisirea de Credință” este rodul activității Academiei întemeiate de Sfântul Petru Movilă la Kiev în 1731, după tipicul școlilor occidentale, pe când încă era stareț al marii Lavre a Peșterilor”, a afirmat pr. lect. dr. Danielescu.
O „Ortodoxie internațională”, inițiată de Sfântul Petru Movilă prin Academia de la Kiev
În 1928, marele istoric român Nicolae Iorga remarca că, pentru prima dată, se putea vorbi de o Ortodoxie internațională, nesprijinită nici pe slavonește, nici pe grecește, dată în grija unui român, care, prin originea și așezarea patriei sale era legat de cele două lumi, apuseană și răsăriteană, atât de adesea în conflict.
În acea epocă, Biserica era confruntată cu prozelitismul romano-catolic în formulă uniată. Șase din nouă episcopii ortodoxe au fost pierdute după unirea de la Bretz, din 1596, făcută prin metode care impresionează negativ astăzi. Atunci s-a pus problema răspunsului ortodox și el a fost dat cu fermitate. O altă amenințare era minoritatea calvină din Polonia, bine organizată, extrem de agresivă, bogată și influentă. Și în Transilvania calvinii încercau să-i atragă pe români, publicând o mărturisire de credință calvinizată în limba română, iar metodele erau printre cele mai viclene. Au încercat chiar să-l compromită pe patriarhului Kiril Lukaris, care luptase mult pentru apărarea Ortodoxiei în Ucraina subcarpatică, punând această mărturisire pe seama sa.
Pe de altă parte, contextul cultural a avut un rol deosebit. În Polonia, inclusiv la Kiev, se resimt ecourile târzii ale Renașterii europene, tot aici manifestându-se puternic și un curent numit neoelenism, care însemna fidelitatea față de tradiția patristică, apărarea Ortodoxiei, de la care pornind toate țările ortodoxe, au avut de câștigat.
Acesta este contextul politic, social, misionar și pastoral în care apare „Mărturisirea de Credință”. Trebuie evidențiat și contextul efortului de eliberare de sub stăpânirea păgână a turcilor, iar Sfântul Petru Movilă pomenește într-una din ediții ideea de cruciadă.
Iașii lui Vasile Lupu, cel mai potrivit loc pentru definitivarea „Mărturisirii de Credință”
La 15 septembrie, în 1642, Sinodul de la Iași își deschidea lucrările în Sala Gotică. Au participat reprezentanți greci, slavi și latini ai Ortodoxiei. Textul de la Kiev a fost îndreptat, fiind eliminate greșelile de doctrină identificate. Iată cum de la Iași se oferea creștinătății dezbinate „Mărturia Ortodoxă” alcătuită potrivit contextului vremii respective.
Pr. lect. dr. Daniel Danielescu a vorbit despre fiecare ediție și despre ierahii români care, cu binecuvântarea și pe cheltuiala lor, au tipărit acest text, spre folosul clerului și al credincioșilor.
Ediția jubiliară din 1942, îngrijită de mitropolitul Bucovinei, Tit Simedrea, pune capăt unei polemici ce durase o jumătate de veac, referitoare la reprezentativitatea și actualitatea acestei mărturisiri pentru Ortodoxie.
„Oricine poate constata viabilitatea și vitalitatea acestei Mărturisiri, care, spre deosebire de celelalte mărturisiri, a rezistat și a fost socotită mereu carte de căpătâi pentru întreaga Biserică Ortodoxă. Avem o moștenire mare, pentru că textul, alcătuit cu binecuvântarea unui român, Petru Movilă, și definitivată pe pământ românesc, aici la Iași este un text eficient și suficient, distingându-se prin fermitate teologică, alcătuit într-un duh pașnic, neprecizându-se numele autorului”, a mai adăugat pr. lect. dr. Danielescu.
„Dialogul cu modernitatea înseamnă în primul rând o expunere”
În opinia arhim. Hrisostom Rădășanu, consilier al sectorului învățământ al Arhiepiscopiei Iașilor, Mărturisirea de Credință ortodoxă este prin execelență o realitate dialogică în cultura veacului și a apărut dintr-o necesitate practică, misionară.
„Sfântul Petru Movilă este un spirit creator pentru că nu se jenează să contacteze alteritatea. El știe să intre în dialog cu această alteritate și din această întâlnire să rezulte o lucrare atât de frumoasă cum este această „Mărturisire de Credință”, despre care patriarhul Partenie, recomandând-o întregii lumi ortodoxe, spunea că se află în conformitate cu scrierile Sfinților Părinți și, de asemenea, cu sfintele canoane ale Bisericii Răsăritului”, a afirmat arhim. Hrisostom Rădășanu.
Într-o lume care se mișcă cu o prea mare rapiditate, este nevoie de o așezare și de o intrare în dialog autentic cu ceea ce ne înconjoară.
„Nu ne este de folos să creăm ghetouri, chiar dacă sunt de ordin estetic, liturgic, patristic sau biblic. Aceste ghetouri ne vor sărăci, ne vor duce la un soi de izolare care nu ne va permite decât să murim fericiți că avem dreptate; or dialogul acesta cu modernitatea înseamnă în primul rând o expunere. Așa cum Domnul s-a expus când a călcat pe mare, ca să iasă în întâmpinarea lui Petru, pentru a-l scăpa, pentru a-l mântui, tot așa și noi trebuie să ne asumăm această călcare pe marea acestei vieți, pentru că altminteri nu vom putea salva pe nimeni, mă tem că nici măcar pe noi înșine. Pentru că secretul mântuirii noastre, cum spune întreaga tradiție a Bisericii, stă în salvarea, mântuirea celuilalt. De aceea este mare Sfântul Ierarh Petru Movilă și de aceea cartea sa a avut un asemenea impact. Să- L slăvim pe Dumnezeu că, într-un fel sau altul, a avut grijă de prezentul nostru lucrând acolo, într-un trecut pe care de multe ori nu-l cunoaștem, nu știm să-l apreciem, dar de întâlnirea cu care avem atât de multă nevoie”, a îndemnat arhim. Hrisostom Rădășanu.
Traducătorul primei ediții în limba engleză a Mărturisirii, convertit la ortodoxie
Doamna Virginia Popa, directoarea Bibliotecii „Dumitru Stăniloae” a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei a precizat că expoziția de carte cuprinde peste 50 de titluri, printre care și ediția trilingvă de la Bratislava, în greacă, latină și germană, alte ediții critice, teze de licență, de doctorat și diferite comentarii ale acestui text care cuprinde de fapt 72 de întrebări și răspunsuri. Traducătorul primei ediții în limba engleză s-a convertit la ortodoxie.
„Am adunat din fondurile de carte ale bibliotecii noastre, cât și din alte biblioteci edițiile „Mărturisirii de Credință” pentru ca cei de astăzi să înțeleagă impactul pe care l-a avut acest text în epocă și peste veacuri. Cele peste 20 de ediții în limba română, 15 ediții în limba greacă, multe ediții în slavo-rusă, în sârbă, bulgară, maghiară, engleză și o ediție în limba arabă dau mărturie despre importanța acestui text și despre viziunea Sfântului mitropolit Petru Movilă care a înțeles cât este de importantă norma după care conviețuiesc ortodocșii. Interesul pentru această mărturisire este constant. În 2009 și 2010 mai apar două ediții în limba engleză, iar revistele teologice din străinătate se apleacă din nou asupra acestui subiect. Sunt bucuroasă că împreună cu colectivul Bibliotecii „D. Stăniloae” am reușit în scurt timp să punem la dispoziția vizitatorilor aceste documente importante care să puncteze această aniversare a Sinodului de la Iași din 1642”, a mărturisit doamna Virginia Popa.