Graba de a certa, de a da imediat un sfat şi a vedea de îndată roadele duhovniceşti ale celui povăţuit, pot avea uneori urmări zdrobitoare.
Dragostea, mila pentru ucenic, grija de a-l şti la adăpost de uneltirile celui viclean, sădeau în Bătrân răbdarea şi blândeţea, arătându-l pe acesta chivernisitor al tuturor acestor bunătăţi. Până ce ucenicul deprinde calea cea strâmtă şi dureroasă, până ce se vindecă de neputinţele sale, părintele trebuie să-i rabde îndelung scăderile şi slăbiciunile, îndreptând la plinirea vremii greşelile lui. Graba de a certa, de a da imediat un sfat şi a vedea de îndată roadele duhovniceşti ale celui povăţuit pot avea, uneori, urmări zdrobitoare. Avva Pimen cunoştea acestea când sfătuia: Dacă cineva a făcut un păcat şi nu neagă, ci spune: «Am păcătuit!», nu-l mustra, căci atunci zdrobeşti hotărârea sufletului său. Dacă, dimpotrivă, îi spui: «Nu te întrista, frate, ci de acum înainte să fii atent!», îi aduci inima spre pocăinţă (Patericul, p. 180).
Altădată, un bătrân stăpânit de uitare, mergând să ia cuvânt despre aceasta la Avva Ioan Colov, pierdea folosul cuvântului, căci ajungând la chilia sa iarăşi uita. Aceasta întâmplându-se de multe ori, i-a spus avvei când l-a întâlnit: „Ştii, avvo, că am uitat iarăşi ceea ce mi-ai zis? Dar ca să nu te supăr, nu am mai venit...” Răspunsul avvei reflectă conştiinţa misiunii sale: „Dacă Skitul întreg va veni către mine, tot nu mă va opri de la darul lui Hristos. Drept aceea, când voieşti, vino, de nimic îndoindu-te!”. Şi aşa, adaugă pilda, prin răbdarea amândurora a ridicat Dumnezeu uitarea de la bătrânul (Ibidem, p. 100).
Desigur, răbdarea, inspiraţia şi tensiunea pe care le presupune povăţuirea celui ce şi-a încredinţat gândurile şi voia în mâna părintelui îl fac pe Sfântul Ioan Casian să numească această veghe a candelei celuilalt cea mai grea dintre toate meşteşugirile. Părinţii sunt artişti inspiraţi de Duhul Sfânt, arta duhovnicească numai de inima curată putând fi văzută. Nereuşita în această artă aduce nu numai paguba vremelnică, ci şi pierderea şi moartea veşnică a sufletului (Sfântul Ioan Casian, Cuvânt despre Sfinţii Părinţi din Skit, în Filocalia I, p. 176).
(Arhimandrit Nichifor Horia, Duhovnicia Patericului, Editura Doxologia, Iași, 2013, pp. 73-76)
(sursa: doxologia.ro)