Conceputa ca un ansamblu manastiresc traditional Manastirea Sfintii Trei Ierarhi (Vasile cel Mare, Grigore Teologul si Ioan Gura de Aur) este pana astazi unul dintre cele mai renumite complexe de arta feudala romaneasca, o capodopera arhitecturala trecuta in legenda si care nu inceteaza a uimi vizitatorii din intreaga lume. Actuala infatisare a manastirii este rezultatul lucrarilor de restaurare ale arhitectului André Lecomte de Noüy, desfasurate in perioada 1882 -1904.
Conceputa ca un ansamblu manastiresc traditional Manastirea Sfintii Trei Ierarhi (Vasile cel Mare, Grigore Teologul si Ioan Gura de Aur) este pana astazi unul dintre cele mai renumite complexe de arta feudala romaneasca, o capodopera arhitecturala trecuta in legenda si care nu inceteaza a uimi vizitatorii din intreaga lume. Actuala infatisare a manastirii este rezultatul lucrarilor de restaurare ale arhitectului André Lecomte de Noüy, desfasurate in perioada 1882 -1904.
S-a pastrat structura exterioara datorita careia manastirea este unica in cadrul arhitecturii ecleziastice romanesti. Lucrarile de restaurare au adus bisericii si anexelor o serie de modificari importante, dar care nu au afectat conceptia arhitecturala initiala si cu atat mai putin decoratiunile in piatra ale fatadelor. Tot din perioada ultimei restaurari dateaza si pictura sfantului locas, precum si intreaga sa decoratiune interioara. Piesele de mobilier au fost proiectate de arhitectul francez si excutate la Viena pe cheltuiala Regelui Carol I si a Reginei Elisabeta, noii ctitori ai bisericii.
Exteriorul
O magnifica broderie de piatra imbraca in intregime zidurile bisericii. Este vorba de blocuri de piatra sculptate unul cate unul cu o minutiozitate perfecta, intr-o asociere de stiluri complet diferite, sudate ulterior intre ele cu plumb topit. Acest stil care imprumuta elemente caucaziene, bizantine, gotice, baroce, ar fi riscat in alte conditii sa conduca la un esec din punct de vedere artistic, insa la Trei Ierarhi s-a concretizat intr-o capodopera.
Ornamentele exterioare, care acopera edificiul in intregime si care au fost initial aurite, combina elemente turcesti, arabe, georgiene, armene si persane cu motive arhitecturale romanesti intr-o superba dantelarie in piatra. Pot fi numarate peste treizeci de registre de motive decorative, care nu se repeta, acestea impodobind biserica de la temelie si pana in varful turlelor.
Vaze persane, incadrate intre coloanele de tip rusesc, discuri solare, asemanatoare celor sculptate pe portile maramuresene, motive florale exotice, simboluri mistice universale se impletesc intr-o desavarsita armonie cu elemente inspirate din sculptura romaneasca traditionala, din broderiile populare si din crestaturile in lemn.
Interiorul
Planul Trei Ierarhilor este unul tipic pentru bisericile moldovenesti din secolul XVII-lea: pridvor, pronaos, naos si altar, cu cate o o turla deasupra naosului si pronaosului.
Pridvorul are doua intrari(una la nord si una la sud) si este acoperit de doua bolti mici. Trecerea in pronaos se face printr-o usa cu aspect de portal, incadrata de cinci muluri cu profil gotic si de doua rame dreptunghiulare. Pe usa turnata in bronz sunt reprezentati in basorelief cei doisprezece apostoli. Deasupra usii se afla icoana Sfintilor Trei Ierarhi lucrata in mozaic aurit.
In arhitectura originala, pronaosul era despartit de naos printr-un zid masiv, inlocuit in urma lucrarilor de restaurare cu trei arcade sustinute de doi stalpi. De remarcat ca atat unghiurile dintre peretii pronaosului, cat si cele dintre pereti si bolti sunt inchise prin aceeasi torsada ornamentala care se regaseste si in decoratiunea exterioara. In peretii laterali ai pronaosului se afla patru morminte, cate doua pe fiecare parte, sapate sub forma de nise boltite. Aici sunt depuse osemintele familiei ctitorului si ale domnitorilor Dimitrie Cantemir si Alexandru Ioan Cuza. Mormintele sunt acoperite cu lespezi masive de marmura neagra ornata.
Moastele Sfintei Cuvioase Parascheva, daruite Domnitorului Vasile Lupu ca rasplata pentru ajutorul generos pe care acesta il oferise Patriarhiei Ecumenice, au fost aduse de la Constantinopol si asezate intr-o nisa special zidita pentru adapostirea moastelor si impodobita cu marmura, pietre pretioase si mozaicuri ilustrand viata Sfintei.
In prezent sfintele moaste se afla in Catedrala Mitropolitana din Iasi, nisa adapostind acum racla cu moastele Sf. Ierarh Vasile cel Mare, primite in dar de voievodul Vasile Lupu la 1650. Confiscate de autoritatile timpului in 1975, moastele marelui ierarh au fost readuse la Iasi pe 28 decembrie 2000.
Iconostasul bisericii dateaza de la sfarsitul secolului al XIX-lea, cand a fost necesara inlocuirea vechiului iconostas deteriorat. Acesta a fost sculptat in marmura de Carrara si decorat cu mozaicuri si emailuri. Candelele, sfesnice si de altfel intregul mobilier bisericesc dateaza din aceeasi perioada a ultimei restaurari si au fost lucrate in bronz impodobit cu fildes si pietre pretioase.
Sfantul altar se incadreaza in conceptia arhitecturala a bisericii, fiind prevazut cu doua nise spatioase, proscomidiarul si locul paraclisierului. Peretii sunt decorati cu icoanele celor trei mari ierarhi, incadrate de torsade in chip de coloane.